- bruiá
- vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. bruiéz, 3 sg. şi pl. bruiázã, 1 pl. bruiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. şi pl. bruiéze
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
bruiá
Look at other dictionaries:
bruia — BRUIÁ, bruiez, vb. I. tranz. A perturba recepţia unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [pr.: bru ia] – Din fr. brouiller. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 bruiá vb. (sil. ia), ind. prez. 1 … Dicționar Român
bruiere — BRUIÉRE s.f. Acţiunea de a bruia. [pr.: bru ie ] – v. bruia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BRUIÉRE s. v. bruiaj. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bruiére s. f. (sil. bru ie ) … Dicționar Român
bruiaj — BRUIÁJ s.n. Faptul de a bruia. [pr.: bru iaj] – Din fr. brouillage. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BRUIÁJ s. (FIZ.) bruiere. (bruiajul unui post de radio.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime bruiáj s. n. (sil. iaj),… … Dicționar Român
bruiat — BRUIÁT, Ă, bruiaţi, te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pt.: bru iat] – v. bruia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 bruiát adj. m. (sil. bru iat), pl. briáţi; f. sg. bruiátă … Dicționar Român
